Motto:“Iuda avea amici ireprosabili” [nu stiu cine a emis propozitia, eu am facut copy/paste din status-ul de YM al unei prietene]
Tot am ascultat JUDAS PRIEST in ultimul timp. Mai mult ca in alte dati pentru ca, deh, ma pregatesc si eu pentru 11 iulie, asa cum s-au pregatit teroristii pentru 11 septembrie: intens. Ca doar in atmosfera [concertului, of course] nu se intra cu una cu doua. Deosebirea dintre cele doua date de “11″ - si dintre mine si ei - este ca eu vreau sa explodez de bucurie…
Pentru ca astazi este vineri* si, pe deasupra, o data de 13, ma declar suparat!!! Pe Nostradamus. Omu’ asta a ghicit diverse. Insa pe mine ma enerveaza ca nu am putut afla din timp - din anticiparile/profetiile lui - ca ultimul album JUDAS PRIEST este so, so nashpa si o sa ma enerveze. [Pentru mine este foarte nashpa - subliniez asta pentru ca toti acei rockeri romanesti, care fac parte din Juriul Mondial de Evaluare a Albumelor si Formatiilor de Real Succes, sa nu-mi sara in cap ca as face afirmatii imperative. E doar parerea mea si mi-o respect. ]
Dublul album “Nostradamus” m-a enervat triplu. Cred ca este cel mai comercial, la mod prostesc, material Judas; este cel mai anti-Judas concept album; si la unele parti este “cel mai” Black Sabbath album scos de Judas. Sunt deschis la nou, dar nu la retete deja folosite, scoase de la naftalina cu pretentii de noutate. Si la care Blabermautzi si Metalhamere fac reclama de genul “eagerly awaited”, „the mightily impressive track”. Shit!
Asa ca, pentru ziua de azi, vineri, 13 iunie 2008, ma declar „foarte” old school, si pun icisha un „Painkiller”.
* astazi, vineri, 13 iunie 2008, va avea loc si meciul Romania-Italia. Pe nicio agentie de presa nu a aparut vreun anunt a lui Nostradamus privind rezultatul. Mama Omida isi facea reclama la OTV…
ALICE COOPER are niste merite categorice in dezvoltarea rock-ului ca spectacol sau … a spectacolului ca muzica rock. S-a inconjurat deseori de instrumentisti dibaci, dar care n-au ajuns pe cele mai inalte “culmi” pentru ca maestrul le gandea pe toate. Si uneori gandea prost! Adica nu era in stare sa scoata nu hituri, ci chiar niste melodii “mai reusite” fara sa se repete ingrozitor. Era parca setat; dar el este cult, este true si este un pic taliban pentru ca n-a amestecat, de exemplu, Metalul cu HardCore-ul, asa cum a facut-o PRO-PAIN.
Dar ce au in comun liftul si tzapul aflat in turnul Primariei??? The story must go on…
Cu par sau fara, ALICE COOPER mi-a marcat existenta rockeristica, atat din punct de vedere , cat si istoric. Iar pentru ca in Romania de-abia iesita din nebunia si confuzia create de Revolutia din decembrie 1989, Televiziunea Romana Libera - de-abia trecuta de faza “Mircea, fa-te ca lucrezi!” - a difuzat clipul melodiei “House Of Fire” [multa lume zice ca a fost primul clip difuzat ever in democratie; subscriu si eu!], eu am devenit fan A. COOPER. Iar cum in localitatea natala - ca de fapt in toata zona Ardealului - dictonul “Fuck the disco, fuck the rest/ Hard&Heavy is the best!!!” mergea mana in mana [uneori in patru labe ;)] cu vodca Mures, cognacul Bastion si berea Homorod, n-a fost greu sa fac prozeliti pentru A. COOPER.
Dar ce-mi veni cu ALICE COOPER??!! Nimic deosebit… Doar ca m-am spart de ras pentru ca, intr-un coltz de net [fuck me, sunt romantic!], am gasit o insemnare cum ca pe 5 iunie 1977, sarpele boa constrictor folosit de A. COOPER in show-urile sale a murit prin deces, deoarece a fost muscat de insusi sobolanul care urma sa-i devina masa! [Sper ca sobolanul sa nu fi fost mancat, asa, la suparare, de stapanul reptilei. :D]
Deplang amarnic aceasta disparitie cu iz de telenovela de pe Animal Planet. Insa pe 5 iunie 2008 se implinesc, atentie, 31 de anisori de la disparitia fulgeratoare a reptilei. Tocmai bine pentru un parsatas, trist dar … true.
Tot pe 5 iunie a.c. sper sa se implineasca o buna zi de la concertul PRO-PAIN. Tot atunci mi-ar parea bine sa pot sarbatori decesul definitiv al talibanismului muzical manifestat frenetic de asa numiti “true metal”. Am primit mai multe mailuri - vad ca pe forumuri si pe blog am scapat deocamdata - prin care am fost balacarit, injurat si [chiar] amenintat ca de ce organizez concert cu PRO-PAIN. Ca nu inteleg [asa e!] si nu respect [recunosc, sunt un pacatos] valorile “true metal” aducand o trupa HardCore.
Sa fie clar pentru toti talibanii si badaranii:
1 - PRO-PAIN este mai “true metal” decat valorile pe care le trambitati voi.
2 - Asta e business-ul meu, asa ca lasati-ma sa mor cum vreau. Am facut concerte si cu trupe black, death, grind, progresiv si nu vreau sa ma nisez la a face propaganda underground-ului doar pentru ca asa e rebel, e cool si pot prosti copilandrii si demoazelele bete.
3 - Prefer sa merg la un concert METAL in tinuta care-mi convine, cat se poate de lejera, fara sa fiu obligat sa-mi iau chiloti de blana peste pantalonii de piele. Asta se facea in tineretea lui ALICE COOPER. Care acu 30 de ani era tare si era, mai ales, “modest”:
“We brought theatrics to rock ‘n’ roll. We did it before Bowie, we
did it before Kiss and before anybody. There was no show biz
in rock ‘n’ roll before Alice Cooper. It was taboo and really
looked down upon to call yourself showbiz. So when we came
along, we went as far out on a limb as we possibly could. We
did everything we could to annoy every parent in America,
then backed it up with anthems that got played. We had 25
gold albums and sold 50 million records; it wasn’t a fluke.”
Asa era atunci… Insa talibanii de acum nu sunt diferiti de cei de ieri, doar ca numai asculta Hard Rock-ul batranesc, ci alte alte stiluri considerate extreme.
Lasati-ma in pace ca de nu va dau foc, la fel cum da A. COOPER foc la casa…
Poate ca ati mai auzit “poezia” cum ca Satana isi transmite, very easy, mesajele prin intermediul muzicii, mai ales prin rock si subgenuri. Chiar daca in mediile rock acest subiect a devenit o banalitate, care se mai discuta, la o bere [ce blasfemie!], doar de rockerii “incepatori”, partea “cealalta” se afla in permanenta stare de stres.
Ce este deranjant? Controversele sunt in continuare sprijinite si alimentate tocmai de cei care se autointituleaza “crestini” si “evanghelici”, adica exact propovaduitorii pacii, armoniei, intelegerii etc samd...
Pe cei care asculta muzica rock ii indeamn sa aiba rabdare atunci cand citesc si multa, multa indulgenta!
Chiar isi transmite Satana mai usor mesajele prin muzica? Inclin sa cred ca ar fi mai usor prin sms sau mail. Dar stim prea bine ca si telefoanele si internetul tot ale necuratului sunt. Asa scria odata intr-o publicatie evanghelica…
Chiar daca in competitia pentru premiile Grammy genurile muzicale si trupele care-mi plac nu prezinta interes - poate e mai bine asa! - nu pot trece peste faptul ca productia evenimentului in care se desemneaza laureatii reprezinta show business adevarat [si nu intru in amanunte]. Am ales un exemplu rock*…
*Castigatorii GRAMMY, editia 50, la categoriile care au treaba cu rock-ul:
Alternative Music Album: “Icky Thump,” The White Stripes.
Rock Album: “Echoes, Silence, Patience & Grace,” Foo Fighters.
Rock Song: “Radio Nowhere,” Bruce Springsteen, songwriter (Bruce Springsteen).
Solo Rock Vocal Performance: “Radio Nowhere,” Bruce Springsteen.
Rock Performance by a Duo or Group With Vocals: “Icky Thump,” The White Stripes.
Hard Rock Performance: “The Pretender,” Foo Fighters.
Metal Performance: “Final Six,” Slayer.
Rock Instrumental Performance: “Once Upon a Time in The West,” Bruce Springsteen.
Latin Rock or Alternative Album: “No Hay Espacio,” Black:Guayaba
