Rollin’, rollin’, rollin’ in a fuckin’ rain ;)

Gatul si salele unui om batran si iresponsabil fac figuri. Adica omul batran si iresponsabil sunt eu. Adica salele si gatul ma dor. Aceste parti anatomice au fost greu incercate duminica, de excelentul recital LIMP BIZKIT, de bere, whiskey, headbanging, moshpit si ploaie. E drept ca si varsta isi are partea sa de vina.

Asa, batran si iresponsabil cum ma gasesc, am mers spre Arenele Romane cu inima indoita. Ma gandeam ca va ploua, ca va fi putina lume la concert, ca LB nu o sa sune asa cum trebuie, iar QUEENSRYCHE o sa ma plictiseasca ca si anul trecut. De un singur lucru nu imi era teama: ca o sa-mi placa SAGA live. Si iata ca, nu stiu cum, ceea ce mi-am profetit, s-a adeverit: a plouat, lume putina (pana in 2500 de oameni), QUEENSRYCHE … boring, lesinati (prefer sa raman cu imaginea lor de trupa cu adevarat mare, asa cum s-au prezentat in 1991, la Monsters Of Rock-ul de la Budapesta). SAGA mi-au placut: fara teatru, muzica, profi. La SAGA si la QUEENSRYCHE sunetul a fost foarte bun, foarte clar, in “legea” progresivului: volum mic, dar crystal clear. La LIMP BIZKIT n-a sunat tocmai bine, insa formatia si publicul au creat atmosfera care trebuie.

Cu numarul de spectatori ne-am aliniat la trendul european in scadere si, mai mult decat atat, am depasit la modul negativ alte natiuni. La asta ne pricepem cel mai bine. Noroc ca entuziasmul celor prezenti a umplut golurile din Arene, desi ploaia s-a straduit contrariul. Cu mic cu mare, tineri si moshi ca mine, ne-am aruncat intr-un moshpit civilizat. Cum imi place sa experimentez lucruri noi, la indemnul lui Jack Daniel’s si a varului sau de origine scandinava, Tuborg , am scos aparatul foto pentru ca, deh, n-am facut niciodata poze artistilor de pe scena din mijlocul moshpitului. Chiar daca aceste poze sunt nashpa rau, ma laud cu ele.

Dupa ce mi-am facut dambalua m-am apropiat de barierele mojo, ca sa vad si mai de aproape scena. Atunci am asistat si la un moment hazliu care, cred, n-a scapat nimanui: aparitia pe scena a unui fan, care a fentat fortele de ordine (de altfel foarte civilizate; bravo Irode!). Fred Durst s-a blocat intr-o prima faza, dar cand a constatat ca individul nu e periculos, s-a lasat angrenat in “tandreturi” si topaieli. A fost un moment amuzant, dar si frumos, care a completat show-ul. M-am straduit sa surprind momentul, dar aparatul meu este modest, asa ca a iesit ce se vede.

Wes Borland e un chitarist foarte bun, desi la LIMP BIZKIT nu se intrebuinteaza decat 30%. Ramane si un ciudat, cu costumatiile si machiajele sale. La Arene a venit cu ultimul “model” de corpse paint si cu un rictus cat toata fata. Inedit, excentric, freaky.

Mi-a placut ca iar au venit americanii. Sa ne dea lectii de ce si cum se face show. Americanii stiu sa faca show, e o regula. Da, asa cum noi stim sa mancam mici la festivalul berii, americanii stiu sa faca spectacol. Au demonstrat-o si LIMP BIZKIT si au venit QUEENSRYCHE, ca exceptie, sa confirme regula.